CODUL RUTIER VALABIL INCEPAND CU 19 IANUARIE 2013

CAP. 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 1

    (1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.

    (2) Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.

    (3) Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementări, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.

    (4) Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

    (5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei pe drumurile publice şi în domeniul protecţiei mediului.

    ART. 2

    Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.

    ART. 3

    Circulaţia pe drumurile publice din zona de frontieră şi din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restricţii se face cu respectarea reglementărilor instituite pentru acele zone.

    ART. 4

    Controlul circulaţiei vehiculelor aparţinând instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională se efectuează de către poliţia rutieră, precum şi de personalul desemnat de către aceste instituţii.

    ART. 5

    (1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare.

    (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.

    (3) Autorităţile publice locale sunt obligate să amenajeze staţiile mijloacelor de transport public de persoane, prevăzute cu alveole sau refugii, cu avizul poliţiei rutiere.

    (4) Se interzic amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea actelor de comerţ pe trotuar sau pe acostament, în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condiţiile în care acestea ar afecta siguranţa circulaţiei pietonilor şi vehiculelor.

    (5) În perimetrul staţiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spaţii:

    a) de aşteptare pentru călători;

    b) pentru comercializarea legitimaţiilor de călătorie.

    (6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

    (7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul poliţiei rutiere.

    (8) Prin excepţie de la alin. (7), în cazuri temeinic justificate, poliţia rutieră poate dispune, fără acordul administratorului drumului public, măsuri temporare de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice.

    (9) În scopul asigurării desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, poliţia rutieră poate solicita administratorului drumului public executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.

    ART. 6

    În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:

    1. acordare a priorităţii - obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească;

    2. acostament - fâşia laterală cuprinsă între limita părţii carosabile şi marginea platformei drumului;

    3. amenajări rutiere - totalitatea construcţiilor, dispozitivelor şi oricăror mijloace tehnice, altele decât cele destinate semnalizării, amplasate pe drumul public în scopul asigurării securităţii rutiere;

    4. ansamblu de vehicule - vehiculul cu motor cuplat cu unul sau două vehicule, care circulă pe drum ca o unitate;

    5. autostradă - drumul naţional de mare capacitate şi viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor, cu sau fără remorci, care nu serveşte proprietăţii riverane, prevăzut cu două căi unidirecţionale, separate printr-o zonă mediană sau, în mod excepţional, prin alte modalităţi, cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi bandă de urgenţă, intersecţii denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea fiind permise numai prin locuri special amenajate;

    6. autovehicul - orice vehicul echipat, prin construcţie, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite maşini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule;

    6^1. anvelope de iarnă - anvelope omologate conform Directivei 92/23/CE a Consiliului din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor şi ale remorcilor acestora, precum şi montarea lor, Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) nr. 30 sau Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite CEE-ONU nr. 54, după caz;

    7. bandă de circulaţie - subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau alte mijloace, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia într-un sens a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roţi;

    8. bandă de urgenţă - subdiviziunea longitudinală suplimentară, situată la extremitatea din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de circulaţie, destinată exclusiv staţionării autovehiculelor în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă;

    9. bandă reversibilă - banda de circulaţie, marcată şi semnalizată, situată lângă axa drumului, destinată circulaţiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcţie de intensitatea traficului;

    10. bicicletă - vehiculul prevăzut cu două roţi, propulsat exclusiv prin forţa musculară, cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;

    11. coloană oficială - unul sau mai multe vehicule care circulă pe drumul public şi sunt însoţite de unul sau mai multe autovehicule ale poliţiei rutiere, care au în funcţiune semnale speciale de avertizare sonore şi luminoase de culoare roşie;

    12. conducător - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;

    13. *** Abrogat

    13^1. *** Abrogat

    14. drum public - orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;

    15. unităţi de asistenţă medicală autorizate - unităţile sanitare cu personal calificat şi cu dotare corespunzătoare pentru examinarea medicală ambulatorie a candidaţilor la obţinerea permisului de conducere şi a conducătorilor de autovehicule sau de tramvai, autorizate de autoritatea de sănătate publică judeţeană sau de cea a municipiului Bucureşti, după caz;

    16. intersecţie - orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spaţiile formate de acestea;

    16^1. înmatriculare/înregistrare - operaţiunea administrativă prin care se atestă că un vehicul poate circula pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare şi numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit;

    16^2. înmatriculare/înregistrare permanentă - operaţiunea de înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare şi număr de înmatriculare/înregistrare pentru o perioadă nedeterminată;

    16^3. înmatriculare temporară - operaţiunea de înmatriculare prin care se acordă certificat de înmatriculare şi număr de înmatriculare pentru o perioadă determinată;

    17. localitate - cătunul, satul, comuna, oraşul şi municipiul ale căror intrări şi ieşiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale;

    18. masă totală maximă autorizată - masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma omologării de către autoritatea competentă;

    19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedeşte consumul de produse ori substanţe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezenţa în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie;

    20. mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic - dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei;

    21. moped - vehicul, cu două sau trei roţi, a cărui viteză maximă prin construcţie este mai mare de 25 km/h, dar nu depăşeşte 45 km/h şi care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depăşeşte 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depăşeşte 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este asimilat mopedului cvadriciclul uşor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secţiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

    22. motocicletă - autovehiculul cu două roţi, cu sau fără ataş, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cm^3 şi/sau a cărui viteză maximă, prin construcţie, depăşeşte 45 km/h;

    23. parte carosabilă - porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel;

    24. participant la trafic - persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public;

    25. pistă pentru biciclete - subdiviziunea părţii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pistă separată de drum, special amenajată, semnalizată şi marcată corespunzător, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor;

    26. prioritate de trecere - dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalţi participanţi la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice;

    27. remorcă - vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor;

    28. remorcă uşoară - remorca a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;

    29. semiremorcă - remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau de către un tractor;

    30. tractor - vehiculul cu motor, pe roţi sau pe şenile, conceput special pentru a trage sau a împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public;

    31. tractor rutier - tractorul pe roţi, cu cel puţin două axe, utilizat pentru executarea de lucrări, precum şi pentru tractarea unor remorci folosite pentru transportul de persoane sau bunuri şi care se deplasează, de regulă, pe drumul public;

    32. trecere la nivel - încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;

    32^1. triciclu cu motor - autovehicul cu trei roţi dispuse simetric, a cărui viteză maximă prin construcţie depăşeşte 45 km/h, care este echipat cu un motor având o cilindree de peste 50 cmc, în cazul unui motor cu ardere internă, sau cu un motor electric cu putere nominală continuă ce depăşeşte 4 kW;

    33. trotuar - spaţiul longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţă sau fără diferenţă de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;

    34. deţinător mandatat - persoana fizică sau juridică care foloseşte un vehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere;

    35. vehicul - sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;

    35^1. vehicul nou - vehicul care nu a mai fost niciodată înmatriculat;

    36. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depăşite - vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depăşeşte masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise, prevăzute în reglementările legale;

    37. vehicul în circulaţie internaţională sau în trafic internaţional - vehiculul care, prin deplasarea sa, depăşeşte cel puţin o frontieră de stat;

    38. zona drumului public cuprinde suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale drumului, zona de protecţie şi zona de siguranţă. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;

    39. zonă pietonală - perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;

    40. zonă rezidenţială - perimetrul dintr-o localitate unde se aplică reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale.

 

    CAP. 2

    Vehiculele

 

    SECŢIUNEA 1

    Condiţiile privind circulaţia vehiculelor şi controlul acestora

 

    ART. 7

    Orice vehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să corespundă normelor tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi utilizarea conform destinaţiei.

    ART. 8

    Pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul şi tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante şi un stingător de incendiu, omologate.

    ART. 9

    (1) Pentru a fi înmatriculate, înregistrate sau admise în circulaţie, autovehiculele, remorcile şi tramvaiele trebuie să fie omologate în condiţiile legii.

    (2) Categoriile de vehicule care pot fi admise în circulaţie fără a fi omologate se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei Române, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3) Documentul care atestă omologarea este cartea de identitate a vehiculului, eliberată în condiţiile legii.

    (4) Pentru a fi menţinute în circulaţie, vehiculele înmatriculate se supun inspecţiei tehnice periodice.

    (5) Inspecţia tehnică periodică se efectuează în staţii autorizate, conform legislaţiei în vigoare.

    (6) Pentru autovehiculele aparţinând instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, inspecţia tehnică periodică se poate efectua şi în staţii proprii, autorizate potrivit legii.

    ART. 10

    (1) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat, precum şi a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie.

    (2) Constatarea defecţiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliţia rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliţia rutieră, împreună cu instituţiile abilitate de lege.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Înmatricularea, înregistrarea şi radierea vehiculelor

 

    ART. 11

    (1) Proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie, conform prevederilor legale.

    (2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi presupune următoarele operaţiuni:

    a) înscrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

    b) transcrierea în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

    (3) Operaţiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului şi ale proprietarului şi condiţionează eliberarea de către autorităţile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare atribuit şi transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului.

    (4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

    (5) Solicitanţii unei operaţiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidenţele autorităţilor competente, potrivit legii, trebuie să facă dovada certificării autenticităţii vehiculului de către Registrul Auto Român, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Certificarea autenticităţii vehiculului conţine şi atestarea faptului că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat.

    (6) Dovada certificării vehiculului nu se impune în cazul vehiculelor noi pentru solicitanţii operaţiilor de înmatriculare.

    (7) Cu ocazia realizării oricărei operaţiuni privind înmatricularea unui vehicul, verificarea efectuării inspecţiei tehnice periodice şi a asigurării obligatorii de răspundere civilă, respectiv a valabilităţii acestora, se poate face şi pe cale informatică, în condiţiile stabilite prin protocol încheiat între autoritatea competentă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare şi Registrul Auto Român, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

    (8) Autorităţile competente să realizeze operaţiunile de înmatriculare a vehiculelor pot încasa de la solicitanţi toate taxele şi tarifele stabilite potrivit legii, aferente acestor operaţiuni.

    (9) Societăţile abilitate să comercializeze vehicule noi şi societăţile de leasing din România pot solicita, pe cale informatică, înmatricularea sau autorizarea provizorie pentru circulaţie a vehiculelor, prin intermediul unei aplicaţii informatice puse la dispoziţie, în condiţiile stabilite prin protocol, de către autoritatea competentă din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor cu atribuţii de organizare şi coordonare a activităţii de evidenţă şi eliberare a certificatelor de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numere de înmatriculare.

    (10) Proprietarul sau deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorităţii competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.

    ART. 12

    (1) Pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni şi conţinut prevăzute de standardele în vigoare.

    (2) Vehiculele care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării pot circula pe drumurile publice numai în condiţiile prevăzute prin regulament.

    ART. 13

    (1) Autovehiculele şi remorcile se înmatriculează permanent sau temporar la autoritatea competentă în a cărei rază teritorială proprietarii îşi au domiciliul, reşedinţa ori sediul, în condiţiile stabilite prin reglementările în vigoare.

    (2) Autovehiculele şi remorcile din dotarea Ministerului Apărării, a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi cele ale Serviciului Român de Informaţii se înregistrează la aceste instituţii şi pot, după caz, să fie înmatriculate în condiţiile prevăzute la alin. (1).

    (3) Până la înmatriculare, vehiculele prevăzute la alin. (1) pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă.

    (4) La cerere, persoanelor juridice care fabrică, asamblează, carosează ori testează autovehicule sau remorci li se poate elibera pentru acestea autorizaţii şi numere pentru probă.

    (5) Evidenţa vehiculelor înmatriculate se ţine la autoritatea competentă pe raza căreia proprietarul îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul.

    ART. 14

    (1) Tramvaiele, troleibuzele, mopedele, maşinile şi utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole, forestiere, tractoarele care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează de către consiliile locale, care ţin şi evidenţa acestora.

    (2) Categoriile de vehicule care nu sunt supuse înmatriculării sau înregistrării, precum şi cele care nu se supun inspecţiei tehnice periodice se stabilesc prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 15

    (1) Odată cu realizarea operaţiunilor de înmatriculare a vehiculului, autoritatea competentă eliberează proprietarului sau deţinătorului mandatat un certificat de înmatriculare, conform categoriei din care face parte vehiculul respectiv, precum şi plăcuţe cu numărul de înmatriculare.

    (1^1) La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare ale deţinătorului mandatat.

    (2) *** Abrogat

    (3) Pentru vehiculele prevăzute la art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (1), autoritatea care le înregistrează eliberează proprietarilor acestora certificate şi plăcuţe cu numere de înregistrare, conform categoriei din care fac parte vehiculele respective.

    (4) Forma, dimensiunile şi conţinutul certificatului de înmatriculare şi ale certificatului de înregistrare se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (5) Este interzisă punerea în circulaţie a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare, precum şi în cazul în care certificatul de înmatriculare sau de înregistrare este reţinut, iar dovada înlocuitoare a acestuia este eliberată fără drept de circulaţie sau termenul de valabilitate a expirat.

    ART. 16

    Înmatricularea, înregistrarea sau atribuirea numărului provizoriu ori pentru probe a unui vehicul se anulează de către autoritatea care a efectuat-o, dacă se constată că au fost încălcate normele legale referitoare la aceste operaţiuni.

    ART. 17

    (1) Radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri:

    a) proprietarul doreşte retragerea definitivă din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii;

    b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate în vederea dezmembrării;

    c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv;

    d) în cazul furtului vehiculului.

    (2) Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii.

    (3) Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă.

    (4) Vehiculele declarate, potrivit legii, prin dispoziţie a autorităţii administraţiei publice locale, fără stăpân sau abandonate se radiază din oficiu în termen de 30 de zile de la primirea dispoziţiei respective.

    ART. 18

    În cazul pierderii, furtului, schimbării numelui ori deteriorării certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, proprietarul vehiculului respectiv este obligat să solicite autorităţii competente eliberarea unui nou certificat de înmatriculare sau de înregistrare, în condiţiile stabilite de autoritatea competentă, în termen de 30 de zile de la data declarării pierderii sau furtului, de la data schimbării numelui ori de la data constatării deteriorării, după caz.

    ART. 19

    Procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

    CAP. 3

    Conducătorii de vehicule

 

    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale

 

    ART. 20

    (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie, tractoare folosite exclusiv la exploatările agricole şi forestiere sau maşini autopropulsate, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

    (2) Permisele de conducere se eliberează pentru următoarele categorii de vehicule: AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb sau Tv.

    (3) Descrierea categoriilor de vehicule prevăzute la alin. (2), pentru care se eliberează permise de conducere, este prevăzută în anexa nr. 1.

    (4) Vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este de:

    a) 16 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule AM, A1 şi B1;

    b) 18 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E şi Tr;

    c) 20 de ani împliniţi, dacă persoana are o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniţi, pentru motocicletele din categoria A;

    d) 21 de ani pentru categoriile de vehicule C, CE, D1 şi D1E, precum şi pentru triciclurile cu motor din categoria A;

    e) 24 de ani pentru categoriile de vehicule D, DE, Tb şi Tv.

    ART. 21

    (1) Conducătorii de autovehicule sau de tramvaie trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesare conducerii şi să fie apţi din punct de vedere medical şi psihologic.

    (2) Conducătorii de autovehicule sau de tramvaie vor fi verificaţi periodic din punct de vedere medical şi al capacităţilor psihologice, în condiţiile stabilite de reglementările în vigoare.

    ART. 22

    (1) Examinarea medicală se realizează în scopul certificării stării de sănătate şi a calităţilor fizice necesare unui conducător de autovehicul sau tramvai.

    (2) Afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3) Examinarea medicală se realizează în vederea:

    a) aprobării prezentării la examen pentru obţinerea permisului de conducere;

    b) obţinerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule şi de tramvaie stabiliţi prin prezenta ordonanţă de urgenţă;

    c) verificării periodice, conform reglementărilor în vigoare.

    (4) Examinarea medicală se realizează în unităţi de asistenţă medicală autorizate, existente la nivelul fiecărui judeţ, care au obligaţia luării în evidenţă a solicitantului sau a conducătorului de autovehicul ori de tramvai de către medicul de familie.

    (5) Lista unităţilor de asistenţă medicală autorizate se stabileşte şi se actualizează prin ordin al ministrului sănătăţii publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (6) Medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidenţa sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecţiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii publice emis conform alin. (2), va solicita unităţii de asistenţă medicală autorizate examenul de specialitate necesar. În cazul în care unitatea de asistenţă medicală autorizată a stabilit că persoana este inaptă medical pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat poliţiei rutiere pe a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.

    (7) Verificarea medicală se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (8) Permisul de conducere al persoanei care este declarată inaptă medical sau psihologic pentru a conduce autovehicule ori tramvaie se retrage de către poliţia rutieră şi poate fi redobândit numai după încetarea motivului pentru care s-a luat această măsură.

    (9) Avizul de apt sau inapt medical poate fi contestat doar pe baza unei expertize efectuate de instituţiile medico-legale, la solicitarea şi pe cheltuiala părţilor interesate.

 

    SECŢIUNEA a 2-a

    Permisul de conducere

 

    ART. 23

    (1) Dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.

    (2) Au dreptul de a conduce autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, în condiţiile stabilite prin regulament, şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum şi a examinatorului din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile prevăzute de lege.

    (3) Pe parcursul activităţii de pregătire practică sau de examinare în vederea obţinerii permisului de conducere, instructorul auto atestat ori, după caz, examinatorul împreună cu persoana pe care o supraveghează sau o examinează răspund pentru încălcarea de către aceasta a regulilor de circulaţie sau, după caz, pentru pagubele produse terţilor ca urmare a producerii unui accident de circulaţie.

    (3^1) Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere este precedată de o evaluare obligatorie a capacităţilor psihologice solicitate în activitatea de conducere a autovehiculelor sau tramvaielor. Evaluarea psihologică este obligatorie în vederea obţinerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule şi de tramvaie stabiliţi prin prezenta ordonanţă de urgenţă.

    (3^2) Conducătorii de autovehicule sau de tramvaie, deţinători ai certificatului de atestare profesională, vor fi evaluaţi periodic din punct de vedere al capacităţilor psihologice solicitate în activitatea de conducere a autovehiculelor sau tramvaielor, în condiţiile stabilite de reglementările în vigoare.

    (3^3) Evaluarea psihologică se efectuează în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, în condiţiile legii, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3^4) Evaluarea psihologică se realizează în laboratoare de specialitate autorizate din cadrul instituţiilor abilitate.

    (3^5) Lista laboratoarelor de specialitate autorizate se stabileşte şi se actualizează prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (4) Persoanele care solicită prezentarea la examen pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor noi categorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical şi să facă dovada pregătirii teoretice şi practice prin cursuri organizate de unităţi autorizate, potrivit legii.

    (5) Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se efectuează de către profesori de legislaţie rutieră şi instructori auto atestaţi de autoritatea competentă, conform normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, al ministrului educaţiei şi cercetării şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (6) Pot fi atestaţi ca profesori de legislaţie sau instructori auto pentru pregătirea practică, fără şcolarizare şi susţinerea examenului de atestare, poliţiştii rutieri cu grad de ofiţer cărora le-au încetat raporturile de serviciu şi care şi-au desfăşurat activitatea neîntrerupt în ultimii 10 ani în structurile poliţiei rutiere.

    (7) Poliţiştii rutieri care nu au grad de ofiţer pot fi atestaţi ca instructori auto pentru pregătirea practică, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (6).

    (8) Programa de învăţământ pe baza căreia se organizează cursuri de pregătire, precum şi metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor în vederea obţinerii permisului de conducere se stabilesc prin ordin comun al ministrului educaţiei şi cercetării, al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului şi al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (9) Examenul pentru obţinerea permisului de conducere constă în susţinerea unei probe teoretice de verificare a cunoştinţelor şi a unei probe practice de verificare a aptitudinilor şi comportamentului, corespunzător categoriei de permis solicitat. Proba practică pentru categoria AM constă numai în verificarea aptitudinilor în poligoane special amenajate. Condiţiile de obţinere a permisului de conducere se stabilesc prin regulament.

    (10) Procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 23^1

    (1) Persoanele cu domiciliul sau reşedinţa în România ori care dovedesc că se află la studii în România pentru o perioadă de cel puţin 6 luni pot solicita obţinerea permisului de conducere autorităţilor competente să le examineze.

    (2) Dovada existenţei uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) se face cu documentele prevăzute de actele normative care reglementează domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau regimul străinilor în România, după caz.

    ART. 24

    (1) Examinarea pentru obţinerea permisului de conducere şi eliberarea acestuia se realizează de către autoritatea competentă pe raza căreia solicitanţii îşi au domiciliul ori reşedinţa sau, în cazul celor aflaţi la studii în România, de către autoritatea competentă pe raza căreia se află instituţia de învăţământ.

    (2) Forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3) În localităţile în care autoritatea competentă autorizează desfăşurarea cursurilor de pregătire şi susţinerea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, acestea se pot organiza, la cerere, şi în limba minorităţii naţionale respective.

    (4) În cazul cetăţenilor străini şi al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene care îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în România sau, după caz, se află la studii în România, examinarea la proba teoretică pentru obţinerea permisului de conducere se poate efectua, la cerere, într-o limbă de circulaţie internaţională.

    (5) Valabilitatea administrativă a permiselor de conducere, pe categorii de vehicule, este următoarea:

    a) 5 ani pentru permisele de conducere eliberate pentru vehiculele din categoriile C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb şi Tv;

    b) 10 ani pentru permisele de conducere eliberate pentru vehiculele din categoriile AM, A1, A2, A, B, Bl şi BE.

    (5^1) În cazul pierderii, furtului sau al deteriorării permiselor de conducere ori al schimbării numelui titularului, autorităţile competente eliberează, după caz, un duplicat a cărui valabilitate nu poate depăşi valabilitatea administrativă a documentului înlocuit sau alt permis de conducere.

    (5^2) Eliberarea unui nou permis de conducere cu o nouă valabilitate administrativă se realizează la expirarea valabilităţii documentului, după efectuarea examinării medicale prevăzute la art. 22.

    (5^3) În cazurile prevăzute la alin. (5^1) şi (5^2), eliberarea permiselor de conducere respective se realizează fără susţinerea unui nou examen, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (6) Nu are dreptul să se prezinte la examen pentru obţinerea permisului de conducere persoana care a fost condamnată, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice sau pentru o infracţiune de omor, lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, vătămare corporală gravă, produsă ca urmare a încălcării unei reguli de circulaţie, cu excepţia cazurilor când a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 116 alin. (1).

    ART. 24^1

    (1) Permisele de conducere se eliberează după cum urmează:

    a) pentru categoriile C1, C, D1 şi D - conducătorilor auto care deţin permis de conducere categoria B şi care au promovat examenul corespunzător categoriei solicitate;

    b) pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E şi DE - conducătorilor auto care deţin permis de conducere pentru categoriile B, C1, C, D1, respectiv D şi care au promovat examenul corespunzător categoriei solicitate.

    (2) Permisele de conducere dau dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, după cum urmează:

    a) permisele de conducere eliberate pentru categoriile C1E, CE, D1E sau DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria BE;

    b) permisele de conducere eliberate pentru categoria CE sunt valabile pentru categoria DE, dacă titularii deţin permis de conducere pentru categoria D;

    c) permisele de conducere eliberate pentru categoria CE, respectiv categoria DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria C1E, respectiv categoria D1E;

    d) permisele de conducere eliberate pentru orice categorie sunt valabile pentru vehiculele din categoria AM;

    e) permisele de conducere eliberate pentru categoria A2 sunt valabile şi pentru categoria A1;

    f) permisele de conducere eliberate pentru categoriile A, B, C sau D sunt valabile pentru categoriile A1, A2, B1, C1, respectiv D1;

    g) permisele de conducere eliberate pentru categoria B sunt valabile pentru triciclurile cu motor având o putere de peste 15 kW, cu condiţia ca deţinătorii permiselor să aibă vârsta de 21 de ani împliniţi.

    (3) Persoanele care posedă permis de conducere categoria B au dreptul de a conduce ansamblurile de vehicule prevăzute la lit. f) pct. 3 din anexa nr. 1, în cazul în care ansamblul depăşeşte 3.500 kg, numai dacă fac dovada că au absolvit un curs de formare în cadrul unei unităţi autorizate de pregătire a conducătorilor de vehicule.

    ART. 25

    (1) Pentru conducătorii de autovehicule sau tramvaie care au o vechime mai mică de un an de la obţinerea permisului de conducere se stabilesc prin regulament reguli suplimentare de circulaţie.

    (2) Autovehiculele conduse de persoanele prevăzute la alin. (1) vor purta un semn distinctiv, în condiţiile stabilite prin regulament.

    ART. 26

    Proprietarii sau deţinătorii mandataţi de autovehicule care efectuează transport public de persoane sau de mărfuri periculoase sunt obligaţi să asigure testarea anuală a conducătorilor de autovehicule atestaţi profesional, în scopul însuşirii corecte şi al respectării de către aceştia a dispoziţiilor legale care reglementează circulaţia pe drumurile publice.

    ART. 27 *** Abrogat

    ART. 28

    Evidenţa permiselor de conducere reţinute şi a sancţiunilor aplicate conducătorilor de autovehicule sau tramvaie se ţine de către poliţia rutieră, în condiţii stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.

 

    CAP. 4

    Semnalizarea rutieră

 

    ART. 29

    (1) Circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de vehicule.

    (2) Participanţii la trafic sunt obligaţi să respecte şi semnalele poliţiştilor de frontieră, ale îndrumătorilor de circulaţie ai Ministerului Apărării Naţionale, ale organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aflaţi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ale agenţilor căilor ferate, ale persoanelor desemnate pentru dirijarea circulaţiei pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări de reabilitare a acestora, ale membrilor patrulelor şcolare de circulaţie care acţionează în imediata apropiere a unităţilor de învăţământ, precum şi ale nevăzătorilor, potrivit prevederilor din regulament.

    ART. 30

    (1) Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:

    a) sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră;

    b) indicatoarele;

    c) marcajele;

    d) alte dispozitive speciale.

    (2) Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi de la o distanţă adecvată, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele, precum şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.

    (3) Semnalele luminoase pentru dirijarea circulaţiei în intersecţii au următoarele semnificaţii:

    a) semnalul de culoare verde permite trecerea;

    b) semnalul de culoare roşie interzice trecerea;

    c) semnalul de culoare galbenă împreună cu cel de culoare roşie interzic trecerea.

    (4) Mijloacele de semnalizare rutieră, precum şi alte dispozitive speciale de acest fel se asigură, se instalează şi se întreţin prin grija administratorului drumului public respectiv ori al căii ferate, după caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră şi a dispozitivelor speciale se execută numai cu avizul prealabil al poliţiei rutiere.

    (5) Mijloacele de semnalizare şi presemnalizare a intersecţiilor dintre două drumuri de categorii diferite se asigură, se instalează şi se întreţin de către administratorul fiecărui drum, cu respectarea modului de reglementare a circulaţiei stabilit în nodul rutier respectiv.

    (6) Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare.

    (7) Se interzic:

    a) amplasarea, în zona drumului public, de construcţii, panouri sau dispozitive ce pot fi confundate cu indicatoarele sau cu instalaţiile ce servesc la semnalizarea rutieră ori realizarea de amenajări sau alte obstacole care sunt de natură să limiteze vizibilitatea ori eficacitatea acestora, să stânjenească participanţii la trafic sau să le distragă atenţia, punând în pericol siguranţa circulaţiei;

    b) lipirea de afişe, inscripţii sau înscrisuri pe indicatoarele ori dispozitivele ce servesc la semnalizarea rutieră, inclusiv pe suporturile acestora.

    ART. 31

    Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:

    a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;

    b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) şi b);

    c) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfăşurare a circulaţiei;

    d) semnalele luminoase sau sonore;

    e) indicatoarele;

    f) marcajele;

    g) regulile de circulaţie.

    ART. 32

    (1) Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitivele de iluminare montate pe autovehicule şi au următoarele semnificaţii:

    a) lumina roşie obligă participanţii la trafic să oprească în direcţia de mers cât mai aproape de marginea drumului;

    b) lumina albastră obligă participanţii la trafic să acorde prioritate de trecere;

    c) lumina galbenă obligă participanţii la trafic să circule cu atenţie.

    (2) Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:

    a) pentru lumina roşie - autovehiculele aparţinând poliţiei şi pompierilor;

    b) pentru lumina albastră - autovehiculele aparţinând poliţiei, jandarmeriei, poliţiei de frontieră, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, serviciului de ambulanţă sau medicină legală, protecţiei civile, Ministerului Apărării Naţionale care însoţesc coloane militare, unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi autovehiculele de serviciu ale procurorilor din Ministerul Public, atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă;

    c) pentru lumina galbenă - autovehiculele cu mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite ori care însoţesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri sau substanţe periculoase, cele destinate întreţinerii, reparării ori verificării unor lucrări efectuate în partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curăţeniei străzilor, deszăpezirii sau tractării, transportului şi depanării autovehiculelor rămase în pană sau avariate, precum şi tractoarele care tractează utilajele agricole şi tehnologice cu dimensiuni de gabarit depăşite.

    (3) Autovehiculele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să fie echipate şi cu mijloace speciale sonore de avertizare.

    (4) Pe autovehiculele aparţinând poliţiei şi pe cele prevăzute la alin. (2) lit. c) pot fi instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile, destinate participanţilor la trafic.

    (4^1) Pe autovehiculele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, inscripţionate vizibil cu denumirea şi sigla instituţiei din care fac parte, pot fi instalate dispozitive luminoase cu mesaje variabile, de care se poate face uz pentru oprirea în trafic a autovehiculelor în scopul exercitării atribuţiilor de control specifice, potrivit legii.

    (5) Mijloacele speciale de avertizare, luminoase sau sonore, se certifică sau se omologhează de autoritatea competentă, potrivit legii. Condiţiile de utilizare a acestora se stabilesc prin regulament.

    ART. 33

    (1) Semnalizarea şi amenajările rutiere necesare pe drumurile publice se asigură de către administratorul drumului respectiv şi se efectuează numai cu avizul poliţiei rutiere.

    (2) Semnalizarea lucrărilor care se execută pe drumurile publice este obligatorie şi se efectuează de către executantul lucrărilor, cu avizul poliţiei rutiere, astfel încât aceasta să asigure deplasarea în siguranţă a tuturor participanţilor la trafic, conform reglementărilor în vigoare.

    (3) Semnalizarea şi amenajările rutiere se definesc şi se realizează în condiţiile stabilite prin regulament, în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.

    ART. 34

    Condiţiile de circulaţie pe viaducte şi în tunele, precum şi semnalizarea acestora se stabilesc prin regulament, în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare.

 

    CAP. 5

    Reguli de circulaţie

 

    SECŢIUNEA 1

    Obligaţiile participanţilor la trafic

 

    ART. 35

    (1) Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.

    (2) Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.

    (3) În exercitarea atribuţiilor care îi revin, poliţistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum şi identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflaţi în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârşirea unei fapte de natură contravenţională sau penală.

    (4) În exercitarea atribuţiilor de dirijare a circulaţiei rutiere, poliţiştii rutieri sunt obligaţi să poarte uniformă cu înscrisuri şi însemne distinctive.

    (4^1) Funcţionarii din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care în scopul exercitării atribuţiilor de control specifice efectuează semnale de oprire pentru conducătorii autovehiculelor, sunt obligaţi să poarte uniformă cu înscrisuri şi însemne distinctive şi mijloace de protecţie fluorescent-reflectorizante pe fond de culoare roşie, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

    (5) Poliţiştii de frontieră, îndrumătorii de circulaţie ai Ministerului Apărării, agenţii căilor ferate, personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice, precum şi membrii patrulelor şcolare de circulaţie sunt obligaţi ca, pe timpul exercitării atribuţiilor, să poarte echipament de protecţie - avertizare fluorescent-reflectorizant.

    (6) Conducătorii autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone sunt obligaţi să poarte echipament de protecţie - avertizare fluorescent-reflectorizant atunci când execută intervenţii la vehiculul care se află pe partea carosabilă a drumului public.

    (7) Nevăzătorii sunt obligaţi să poarte în deplasarea pe drumurile publice baston de culoare albă.

    ART. 36

    (1) Conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia cazurilor prevăzute în regulament.

    (2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor şi persoanele transportate pe acestea au obligaţia să poarte cască de protecţie omologată.

    (3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceştia se află în timpul mersului, cu excepţia celor prevăzute cu dispozitive tip <<mâini libere>>.