Transportul de petrol

Transportul de petrol

2_14Foarte putine marfuri sunt la fel de importante ca petrolul, deoarece acesta poate fi folosit ca o sursa de energie precum si o materie prima in procesul de fabricatie a materialelor plastice si a ingrasamintelor. Ca un produs de importanta strategica, petrolul a fost obiectul confruntarilor geopolitice. Mai multe evenimente geopolitice contemporane au fost strans legate de petrol sau au avut consecinte asupra aprovizionarii cu petrol si asupra preturilor. Primul eveniment care a declansat importanta geopolitica a petrolului a fost decizia din 1912 luata de catre Amiralul britanic care a convertit navele de razboi de la propulsia pe carbune la propulsie pe baza de petrol din cauza avantajelor de viteza. Deoarece Marea Britanie nu a avut resurse de petrol aceasta a nationalizat compania petroliera Anglo-Persana si s-a angajat la protejarea resurselor din Persia.

Primul Razboi Mondial a demonstrat importanta tot mai mare a motorului cu ardere interna (camioane, tancuri, avioane) cu privire la operatiunile militare moderne. Anii 1920 s-au caracterizat prin explozia cererii civile pentru petrol din cauza ca automobilul a devenit un mijloc important de transport. Controlul comercial de tip oligopol pe pretul si productia de petrol a fost instituit in 1928 de catre acordurile Achnacarry dintre “cele sapte surori”. In acelasi timp, industria a devenit rapid controlata de cateva corporatii mari care au devenit gigantii petrolului din ziua de azi. Cele sapte multinationale de petrol care de la inceputul secolului XX si-au exercitat dominatia asupra industriei. Cinci dintre ele erau americane iar alte doua britanice. Companiile americane EXXon (Petrol Standard din New Jersey), Mobil (Petrol Standard din New York) si Socal (Petrol Standard din California care a devenit in timp Chevron), toate au rezultat din ruperea fortata a Standard Oil din 1911, precum si din Gulf si Texaco care au fost create dupa descoperirea campului Spindletop din Texas in 1901. Companiile britanice au fost Royal Dutch Shell si British Petroleum a carui interes in materie de petrol s-a extins cu descoperirea campurilor petroliere din Persia si din Indiile Olandeze (Indonezia).  Prin fuziuni si noi achizitii, “cele sapte surori” au devenit patru: ExxonMobil, Chevron-Texaco, BP si Royal Dutch Shell.

Aceste corporatii au investit masiv in infrastructura de extractie in special in Orientul Mijlociu si America Latina. Ei au facut in mod eficient cotrolul aprovizionarii cu petrol din lume pentru a satisface cererea, cu un intreg set de strategii, cum ar fi cotele fixe, preturile si productia. Cu toate acestea o tendinta de nationalizare a inceput sa apara in multe tari in curs de dezvoltare. Mexicul a luat cu forta controlul prin expropriere si a subminat pentru o vreme accesul la pietele externe, dar a declansat simpatie in multe tari in curs de dezvoltare ca un simbol impotriva exploatarii externe a resurselor internationale.